Viață grea avocatura !?

Tânărul avocat
(Viață)
Tinerii avocati obisnuiau, pe timpuri, acum vreo 50 - 60 de ani (poate si astazi), sa angajeze la prima lor pledoarie cate un mare avocat. Ei faceau istoricul intamplarii ce forma obiectul dezbaterii, iar maestrul tragea concluziile respective si cerea achitarea.
Si iata ca nu se stie prin ce imprejurare fericita, unui tanar avocatel, fara o ucenicie prea indelungata, deci fara experienta, ii veni la mana un proces care i se paru greu din cale afara. Cum era firesc a pornit in cautarea unui mare avocat binevoitor care sa-i acorde pretiosul sau ajutor in proces, bineinteles, in schimbul unei sume grase, ce-l lasa indiferent pe solicitant; totul era sa castige si sa-si faca un nume in lumea barei. Si s-a oprit la alegerea maestrului Toma Dragu, cunoscutul militant socialist de pe timpuri. Au studiat amandoi dosarul si a ramas stabilit ca, la proces, sa inceapa tanarul, expunand cu lux de amanunte, faptele, iar el sa vina batranul, cu vasta lui experienta si impresionantul sau talent oratoric, si sa termine, cerand castig de cauza. Dupa relatarea grefierului, la semnul maestrului, tanarul avocat s-a ridicat, tulburat de emotie, si a spus intretaiat urmatoarele: -Stimate domnule prezident si onorata curte, atat maestrul Toma Dragu, cat si eu, am studiat indelung dosarul ce face obiectul procesului nostru, un proces extraordinar de greu... atat de greu, incat, va marturisesc cinstit atat maestrul Dragu, cat si eu, am ramas amandoi tampiti de greutatea lui! Sala a ramas stupefiata si un freamat de nedumerire s-a auzit din banci. Dar maestrul Toma Dragu s-a ridicat imediat in picioare si a spus imperturbabil, cu un suras ironic in coltul gurii: -Stimate domnule prezident si onorata curte, va rog respectuos sa binevoiti a lua act ca, intre timp, eu mi-am revenit!